Posted by: europuzzle | April 16, 2010

CAMINO DE SANTIAGO

CAMINO DE SANTIAGO – UN POSIBIL ITINERAR TURISTIC.

Santiago de Compostela – cel de al treilea loc de pelerinaj la lumii creştine (după Ierusalim şi Roma) s-a transformat în ultimele două decenii într-o ţintă dorită de tot mai multe persoane din lumea întreagă. Dacă acum douăzeci de ani numărul celor ce ajungeau la Santiago (ca pelerini) nu depăşea zece mii (într-un an) în 2009 au fost consemnaţi la oficina de peregrinaciones (loc unde se înmânează o compostela, o diplomă ce certifică străbaterea a cel puţin 100 km pe jos sau 200 km cu bicicleta) peste 145 mii de pelerini. În acest an, 2010 – an jacobean (an în care 25 iulie ziua Sf.Iacob cade duminica) – se aşteaptă peste 250 mii de pelerini. Din România numărul pelerinilor este încă foarte redus: în 2006 am ajuns la Santiago 47 de români (din 103 mii ) iar în 2008 am fost 76 (din 113 mii pelerini); pentru 2009 nu am date.

Traseele care converg în capitala Galiciei (regiunea de NV a Spaniei cu o istorie şi o natură în mare parte diferită de ceea se înţelege în mod obişnuit prin Spania) au puncte de pornire în toată Europa apuseană şi Centrală, dar cel mai bine sunt marcate („balizate”) pe teritoriul spaniol, săgeata galbenă (la „flecha amarilla”) şi scoica pelerinului („concha”) fiind cele două semne care nu te lasă să te rătăceşti în drumul tău către Santiago de Compostela. Cel mai cunoscut şi frecventat este aşa numitul camino francés, ce are două două ramuri iniţiale, camino aragonés (punct de pornire Somport, 836 km) şi camino navarro (punct de pornire Roncesvalles celebrul Roncevaux din „Chanson de Roland”, 756 km) unite în apropiere de Puente la Reina de unde pelerinajul se continuă pe un traseu unic.

Timp de sute de ani principala motivaţie a străbaterii acestui drum lung şi dificil a fost cea religioasă, de a face penitenţă sau de a cere sfântului Iacob protecţie şi ajutor; în acest sens pelerinii francezi din Evul Mediu – în timp ce îmbrăţişau statuia aurită şi cu pietre preţioase reprezentându-l pe Apostol – i se adresau acestuia cu formula „Ami, recommande-moi à Dieu” Pentru cei de azi pelerinajul prezintă motivaţii în parte diferite, prevalând încărcătura sa culturală.

În zilele noastre Camino este o ocazie unică de a te întâlni cu unele dintre cele mai reprezentative realizări ale culturii religioase şi civilizaţiei urbane premoderne spaniole, unele dintre ele incluse deja în Patrimoniul UNESCO: catedralele din Burgos, León, Astorga şi Santiago de Compostela, fortificaţiile urbane extramuros Jaca, Pamplona, zidurile puternice (conservate cu grijă) ce înconjurau odinioară oraşele Pamplona, Burgos, León, Astorga, mănăstirile celebre unele cu necropole regale (precum cea din Nájera), bisericile romanice (sec.XI-XII) precum cele din Jaca şi Fromísta, palatele ridicate de celebrul arhitect catalan Gaudí la León şi Astorga ş.a. O întreagă lume – consemnată în piatră – îţi iese în drum, „te salută” şi te obligă să o saluţi gândindu-te mereu la ce făceam noi atunci când locuitorii acestor spaţii ridicau cu trudă şi tenacitate aceste monumente ale credinţei şi ale puterii omului.

Cei îndrăgostiţi de natură, şi sunt destui, pot admira pădurile de fag şi stejar din cuprinsul lanţurilor muntoase ce se constituie (dincolo de munţii Pirinei de la graniţa cu Franţa) în trei bariere naturale traversate de pelerini la 1130m (Montes de Oca înainte de Burgos), apoi la 1490 m (Montes de León, după Foncebadon) şi 1296 m (Serra do Courel, munţi de la graniţa Galiciei cu Castilla y León). Surpriza mare o reprezintă pădurile de eucalipt străbătute pe ultima sută de kilometri, păduri din care te aştepţi să sară vreun cangur sau să-şi arate chipul nostim vreun urs koala. Nimic din toate acestea, doar arbori înalţi de până la 30 m ai unei specii introduse în ultimul secol din raţiuni economice.

Aceste realităţi ale unui spaţiu diferit de cel de acasă (pentru mulţi dintre pelerini) se înfăţişează ca puncte tari „peisagistice” ale unei experienţe deosebite. La fel de important este însă şi peisajul uman, oferit de cohortele de pelerini şi de localnicii care îi întâmpină pe cei sosiţi de „peste mări şi ţări” în localitatea lor cu îndemnurile „Ultreia!”(mai departe) şi „Suseia!”(mai sus, sufleteşte). Conform unui studiu sociologic prototipul pelerinului din zilele noastre este următorul: persoană tânără, de provenienţă urbană, student sau cu studii superioare, cu un nivel de cultură mediu sau mediu superioară şi cu o dorinţă evidentă de a cunoaşte / trăi noi experienţe şi de a învăţa.

Pelerini celebri au fost în perioada de glorie (până în sec. XVI), regi şi împăraţi, părinţi ai bisericii precum Francisc de Asisi iar în timpurile mai noi, Josemaria Escriva (fondatorul organizaţiei Opus Dei, sanctificat de curând), principele Felipe, moştenitorul tronului Spaniei, actorii Antony Quinn şi Shirley Mclaine, scriitorul brazilian Paulo Coelho ultimii doi prezentând această experienţă unică în două texte apărute şi în limba română („Camino” şi „Jurnalul unui mag).

.     Experienţa personală. Parcurgerea camino-ului francés timp de mai multe săptămâni în vara anilor 2006-2009 s-a constituit într-o experienţă unică, greu de descris. Ea merită trăită de cât mai mulţi dintre români deoarece este ocazia unică de a te pune în contact direct cu reprezentanţi ai altor popoare, ai altor culturi, de a aprecia corect care este măsura şi valoarea noastră în lumea în care trăim. Pentru cei tineri (majoritari) este prilejul de a-şi clădi noi prietenii şi, de ce nu, un nou drum în viaţă. Punctul final, participarea la slujba pelerinilor ce are loc în fiecare zi la ora 12 este un moment minunat şi de neuitat. Catedrala – inclusă în patrimoniul mondial UNESCO – este plină de pelerini şi turişti şi în faţa lor – înainte de slujba propriuzisă – se face un raport asupra celor sosiţi şi înregistraţi la Oficina de peregrinaciones. Nimic nu este mai emoţionant decât să auzi numele ţării rostit datorită ţie în faţa a mii de străini care, majoritatea, au în minte românul „delincvent”! Uiţi şi de căldura mesetei şi de ploaia care în arealul muntos galician Serra do Courel a ţinut (cu mici pauze) 36 de ore, şi de oboseala care se acumulează la capătul a 20-30 şi chiar mai mulţi km parcurşi într-o singură zi (şi apoi alţii, zi după zi).

Alţi pelerini. Sunt pelerini care pornesc spre Santiago de acasă, adică din Germania (720 la număr în anul 2008), Olanda (733 în acelaşi an) sau din Franţa (1.961 pelerini în anul 2008). Am cunoscut în 2006 o franţuzoaică aflată pe drum de mai bine de două luni, timp în care parcursese – pe jos – 1300 km (şi mai avea alte câteva sute până la Santiago de Compostela). Iar anul trecut (2009) am întâlnit doi neozeelandezi care – sosisiţi în Europa cu avionul – porniseră de la Paris pe bicicletă spre Santiago Compostela.

Călătoria pe drumul pelerinilor nu este doar un test al rezistenţei fizice, al cunoştinţelor de limbă străină ci şi o incursiune în propria experienţă de viaţă. Chiar dacă pentru cei mai mulţi, acest capitol are încă puţine pagini scrise, merită completat printr-un pelerinaj cultural la Santiago de Compostela. Încercaţi şi nu o să regretaţi.

Prof.univ.dr.Ion Nicolae,

ionnicolae1945@yahoo.com

http://www.explorecamino.ro


Categories

%d bloggers like this: